Stelian Filip

Întuneric şi lumină

Unii nu văd
Lumina
Ce radiază
Din capetele altora,
Pentru că
În creierul lor
(Inutil
Obiect
Sferic)
Există
Prea mult
...Întuneric!

Înzestrare

De câte ori
Aud
Prin lumea
Muzicală,
Că cineva
Este înzestrat
Cu ureche
Absolută,
Mă gândesc
Înfricoşat,
Întotdeauna,
Că Beethoven
Nu auzea
Cu nici una!

Motiv de mulţumire

Am descoperit,
În casa
Unui amic,
Una din
Cărţile mele
(Cu autograf!),
Pusă pe
Oala
Cu lapte,
Şi i-am mulţumit,
Din suflet,
Că n-a pus-o
Pe oala
De noapte!

Handicap maxim

Sunt mulţi
Handicapaţi
Pe lumea asta:
Unul. N-aude,
Altul nu vorbeşite,
Unul nu vede,
Altuia
Nu-i merge ţeasta,
Altul n-are
O mână,
Altul
Un picior,
Dar cel mai
De plâns
Este omul
Care
Nu are
Umor!

Teama

Nu de veninul
Albinelor,
Viespilor,
A ţânţarilor,
Viperelor
Mă tem că
Pot să mor,
Ci de
Unii oameni
Care au
În vârful limbii
Mult mai mult
Venin
Decât
Greutatea lor!

Sociologică

Adevăraţii sociologi
Ar trebui
Să tragă concluzii
Despre bunăstarea oamenilor
Nu după
Cifrele statistice
Referitoare
La cât produc,
Cât câşitigă
Sau cât şii ce consumă, ci după tonul
Cu care răspund
La întrebarea:
“Ce mai faci?”

Despre ură

Cel care
Te urăşite
E-n stare
Să-ţi spună
Că ai
O inimă
De piatră,
Colţuroasă,
Chiar dacă
Ştie că
Este vorba
De o piatră
Preţioasă!

Cutia cu râme

Un pescar
Stătea
Pe malul apei
Şi gândea:
- Mi se pare
Că este
O mare
Asemănare
Între cutia mea
Cu râme
Şi organul gânditor
Al unor
Poeţi modernişiti:
La fel de-ncâlcite
Sunt şii ideile
În ţestele lor!

Czeslav Milosz

Ars poetica

Mereu am tânjit după o formă mai cuprinzătoare-
nici prea mult poezie,nici prea mult proză,
ce ne-am îngădui să înţelegem,fără a-i expune
pe autor sau cititor la gânduri de ordin superior.

În esenţa poeziei există ceva indecent-
tresare din noi ceva ce nu ştiam că există
şi clipim din ochi de parcă un tigru,
sărind din noi în lumină,şi-ar bate cu coada coastele.

Pe drept se spune deci că poezia o dictează Daimonion,
iar de se exagerează,se exagerează crezându-l un înger.
E greu de înţeles sorgintea orgoliului poeţilor,
dacă ades li-i ruşine că li se vede slăbiciunea.

Ce înţelept s-ar vrea stăpânit de demonii care
să se simtă în ei ca la el acasă,vorbind alte limbi,
şi nemulţumiţi că i-au furat gura şi mâinile,
ar vrea,pentru răsfăţul lor,să-i schimbe şi destinul?

Cum astăzi e la mare preţ morbiditatea,
cineva ar putea crede că-mi arde de glumă
sau că am descoperit o nouă modalitate
de a lăuda arta prin ironie.

Au fost vremi când se citeau doar cărţi înţelepte,
ce ne ajutau să ne suportăm durerea şi nefericirea,dar acest fapt nu este aidoma cu răsfoirea
a mii de cărţi provenite direct din clinica de psihiatrie.

Şi doar lumea e altfel decât ni se pare nouă că este,
iar noi suntem altfel decât cei din aiurările noastre.
Oamenii abordează o onestitate lipsită de ostentaţie,
câştigându-şi astfel preţuirea rudelor şi vecinilor.