Poeziile "pufoase" nu se vor mai găsi de acum înainte pe acest blog,ci vor apărea pe Lumea păienjenilor cu blană şi a cămilelor bidromadere ,la rubrica "O poezie pe săptămână".

Marius Mitea

Marius Mitea e un poet contemporan,deosebit de talentat,care "a îndrăznit" acum ceva timp să comenteze şi la mine pe blog,iar eu l-am luat la trei păzeşte,că de ce îşi face reclamă pe celebrul şi nemaipomenitul meu site.
...Ca acum să descopăr că e unul dintre cei mai 'gânditori' poeţi.

acum nu

uneori sintagmele prăbuşite prin şanţuri se smulgeau
cu zvâcnete apocaliptice dintre
cotoare de verb substantive
deshidratate adjective din care
muşcau cu nesaţ viermii cei
neadormiţi

uneori ridicai tonul cu un singur
deget spre a-l arunca apoi chiuind
spre înaltul cerului

uneori tăcerile-ţi se-nfigeau în
sexul pietrei voluptuos
spintecându-l

uneori apa dulce-acrişoară ce
te-nconjura nimbându-te
era mai transparentă decât inexistenţa

uneori până şi poveştile despre tine
îmi ardeau pleoapele

uneori lacrimile aveau muchii
tăioase despicând epiderme decupând
frigul lipit de faţă

acum nu

acum când

acum
când bezna cade-n genunchi asupra
noastră rodind mugurii vulturilor ce ne-or
ciuguli mai apoi ficaţii cirozaţi
acum
când răgazul dintre mine şi
imaginea ta se transformă-n lame
ace şi cioburi crestând
retina
acum
când carotida mi s-a
strâns - ghem în jurul pumnalului -
acum
când singurătatea bântuie buimacă
imense pieţe infestate cu
drapele naţionale şi
sublimăm plictiseala-ntr-o
monstruoasă şi fără noimă isterie
colectivă
acum
când arhanghelul zace năuc pe
o masă de ciment sub soarele vesel al
primăverii aşteptând duioasa
despicare a toracelui desfacerea
metodică a maţelor

acum
când nu mai pot să beau pe datorie şi
doar lupii-mi dau , pe credit, târcoale

acum
ar fi momentul

(şi una ironică...)

prima întâlnire cu logofătul

ai spune că din păru-i curg
biserici molatece şi negre
de n-ai şti că unul din străbunii ei
purta o lamă de buldozer în cizmă
şi creştea în ogradă
câteva cămine culturale ce-i ciuguleau
din palmă
ai mai spune că zâmbetul ei=rază de soare
dar ce te faci cu altă rudă de a ei
de pe la mama dracului, malu’ stâng al iordanului, colţ
cu sediul miliţiei, mă rog, cam pe acolo,
se îmbrăca duminica decent (costum negru, cămaşă albă, cravaşă
roşie) şi cutreiera dulcele
târg al ierusalimului
predicând cu elan despre
criza de penurie şi
şi încă vreo câteva chestii
ai mai spune tu multe logofătule
căci în casă e frig şi bine
iar afară e cald să nu scoţi
tapirul din casa de cultură
iar sectoriştii au dat în pârg
în bietul pârg
dar ea nu te mai ascultă de mult
stă şi tricotează şosele albe pentru
turişti negri
şi când ţi-e lumea mai dragă
trosc îţi trânteşte o vorbă dulce şi
simţi că de fapt nu eşti
acolo şi-ţi cade în cap o cărămidă cu
etichetă de fondu’ plastic „să-ţi intre
bine în cap“ încearcă ea să ridice tonul dar nu
reuşeşte tu, băiat bun, pui mâna s-o
ajuţi şi-ţi cade tonul pe picior
adio viaţă sportivă
te gândeşti cu sfială că mai bine ai fi stat acasă dar îţi
aminteşti că acolo te aşteaptă
în faţa porţii administratorii poştaşii sectoriştii acrobaţii
şi şarpele boa care
mai ales şarpele care
la ora asta probabil
stă la masa ta cea mică
şi compune-o scrisorică
scrisoare de-amor
pentru tov.Ganea de la consiliu
(pentru aşa ceva îţi trebuie tupeu, nu?)
îşi vin în minte la un moment dat versuri:
“şi-ai să te lupţi cu tigri, cu rafaela cara”
de pildă
vers la care tavi, săracu’, a lucrat eroic
te uiţi apoi mai atent la iubită şi observi
că de fapt nici ea nu e acolo ci cu
trei kilometri mai la sud se
plimbă la braţ cu sora ei care
e catedrală şi care
azi a îmbrăcat un tricou cu fraţii dolănescu pe spate şi preşedintele comunităţii turco-cipriote
rauf dentkash pe faţadă
ceea ce
denotă

luate de aici