Mircea Dinescu

Şapte sertare

UNU.
Ea se piaptănă seara
şi-un roi de albine electrice îi umblă
prin păr:
scaun mătăsos
în care un ins fericit
va fi condamnat la moarte prin
electrocutare.

DOI.
Un vapor se scufundă trosnind
se greutatea fluturilor obosiţi
ce-au aterizat pe catarge.

TREI.
E de ajuns
să gâdili uşor piramida
pentru ca mumia să izbucnească în râs
de sub scutece.

PATRU.
Sâmbătă seara
marea-şi descheie fermoarul
fără ruşine.

CINCI.
Păcura bolborosind liberă în Taiga
şi ca o mănuşă întoarsă
lampa
în faţa căreia eşti obligat să vorbeşti

ŞASE.
O hidrocentrală aruncată în aer
de icrele peştilor isterizaţi

ŞAPTE.
De ce n-am şieu o pirogă uşoară
printre bâtlani şi trestii şi băştinaşi
la gurile unui fluviu
să car seminţe şi smirnă
ua ua să strig cu mâna la gură
în bătrânul dialect indian
ua ua să-mi răspundă
megafoanele instalate pe ţărm.