Nichita Stănescu

Adolescenti pe mare

Aceasta mare e acoperita de adolescenti
care invata mersul pe valuri,in picioare,
mai rezemandu-se cu bratul de curenti,
mai sprijinindu-se de-o raza teapana de soare.
Eu stau pe plaja intinsa taiata-n unghi perfect
si ii contemplu ca la o debarcare.
O flota infinita de jole.Si astept
un pas gresit sa vad,sau o alunecare
macar pan' la genunchi in valul diafan
sub lenta lor inaintare.
Dar ei sunt zvelti,si calmi si simultan
au si deprins sa mearga pe valuri,in picioare.

***
Cum as putea sa-ti spun intregul adevar?
Ce-as mai avea atuncea de vorbit cu tine?
Dar cum ar fi sa nu-ti spun totul,toate?
cu ce cutit,de unde sa tai o limpezime
in doua si s-o-mpart
niciunuia,intreaga,oprind la jumatate
silabele,privirea si vana de pe gat
din paisprezece sa fac sapte reci curate,
doua brate-unul,si atat.

Poem

Tu plutesti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iti sprijini tampla
de inima mea,ca o piatra rosie,
si astepti sa-ti spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am ispravit demult
sa ti le mai spun.
Gura mea e-n tacerea cea mai desavarsita
inclinata ca matasea unui steag
intr-o zi fara vant.
O,nu pleca nicaieri!
Imi voi rupe inima cu un singur gest
al mainii,
ca sa rasara durerea care stie
numele durerii,
ca sa rasara dragostea mea de barbat
care stie numele tau ciudat,de femeie.


Doină

Mi se face toamnă
bătând înspre iarnă,
iarna cucului
şi-a străinului.
Mi se face iarbă
mi se face capră
şi mi se mai face
Noe-n şapte-arce
printre dobitoace
dragi de animale
de-ale dumisale...
Ah,veniţi-vă
şi muriţi-mă
şi muriţi-mă...

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac doi
dar un ingorog ori o pară
nu ştim cât face.

Ştim ca cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim,vai, nu ştim cât facem.

Ah,dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roşcovană,desigur,
o varză împarţită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu ţi cu mine
înmulţiţi si împarţiţi
adunaţi si scazuţi
rămânem aceiaşi...

Pier din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

Semn 23

Ca o pasăre neagră pe un ou alb
aşa stau şi îmi este dor de tine
ca o pasăre albă pe un ou negru
aşa stau şi îmi este dor de tine
ca nimeni pe nimic
aşa stau şi îmi este dor de tine
ca al nimănuia pe nimeni
aşa stau şi îmi este dor de tine.
Alb negru,alb negru
ce dor îmi este de tine
pasăre spartă si ou zburător
Doamne,ce dor poate să-mi fie de tine!

Prin tunelul oranj

Se liniştiseră copacii si zâmbeau
şi surâdeau spre mine,
iar eu ştiam:în curând
ei or să moară.
Se liniştise vrabia din gând
şi-mi ciugulea cuvintele din palmă
şi eu ştiam:în curând
ea o să moară.
Se liniştise calul de o şea
iar muntele se liniştise tot de vulturi
neclintit stăteam
ca să-i îngrop în gânduri
şi mi-era frică şi nu surâdeam.

Transparentele aripi

Merg şi toate dau din aripi;
aripile de piatră ale pietrelor
bat atât de încet,
încât pot smulge din ele cristale de cuarţ
ca pe nişte pene dureroase.
De altfel nu mă interesează decât aripile pietrelor
pentru că bat foarte încet
pentru că bat în interiorul lor,
care este in acelaşi timp interiorul timpului.

Aici sunt odăi,camere,culoare,
săli de tron.
Regele păsărilor nu are aripi.
El nu zboară pentru că prin el
se zboară şi se dau aripi.

Prin arterele regelui păsărilor
migrează cocorii şi cârdurile de raţe sălbatice.

E o migraţie de la cot la umăr.
Linia tropicelor
nu este altceva decât sprânceana lui.

Dar la Ecuator,ah,Ecuatorul!

Aici in pietre unde totul este dur,
unde timpul nu poate fi pipăit,
unde trecutul nu pare a exista,
unde viitorul nu poate fi imaginat,
se află sala tronului.
Aici stă regele păsărilor-
el este orb,este mut.

Este surd,este şchiop,
este nemâncat,este nebăut.
Este nedus,este nenăscut.
Este nebun,este neînţelept,
este nefericit,
este neapărat,est nenăscut.
Este netrebnic,este neghiob,
este nefericit,este nedemn,
este nevăzut,este neauzit,
este negustat,este nepipăit,
este nenăscut.
Este nemaipomenit,neînchipuit,
este nevisat,este neadormit.
Este necugetat,este nevolnic,
este nenăscut.

Pietrele dau din aripi mai încet.
Pietrele ţin în ele pe regele păsărilor.
Pietrele zboară stând pe loc.
Pietrele nu se mai gândesc la altceva decât la piramide.

Regele păsărilor e înlăuntru,
înlăuntrul regelui păsărilor
sunt păsările,
înlăuntrul păsărilor sunt maţele lor şi gurile lor,
în guşile păsărilor sunt grăunţele.
Cine vrea să semene graunţe
mai întâi trebuie să spargă pietre.

Pietrele dau din aripi cel mai încet
trebuie înnodate la capete
mai multe vieţi
pentru a alcătui o singură privire.

Cu o astfel de privire se poate vedea timpul.
Pietrele dau din aripi cel mai încet-
înlăuntrul lor e regele păsărilor.

Către fântânar

Nu săpa prea adânc,îţi zic,
nu săpa prea adânc, nu săpa,
că o să dai de cer
că o să dai de cer
de alt cer,de alte stele,îţi zic,
de alt cer,de alte stele
şi acolo între ele
de alt pământ,de alt pământ.

Later edit:

12 ziceri de nuntă

I
Şi acum,de drag de tine,Dora
mi se lungeşte mâna dreaptă şi o bag pe sub pământ
pe sub cîmpia Bărăganului o bag plimbând
luciul unghiilor mele prin rădăcinile de iarbă verde
şi dintr-o dată Dora
ca pe o hârtie verde Bărăganul îl întorc pe dos
să-i scriu rădăcina ierburilor lui
cu sparţii mei de doi ochi albaştri

II
Dezleagă-mi privirea de pe glezna ta
lanţul dureros şi pofticios al privirii dezleagă-mi-l
lasă-mi tu Dora calul mue dezlegat de tine
eu am plecare-n mine
tu ai statornicie-
între noi doi e o genune.
eu,Dora sunt un drum
tu,Dora eşti al meu cătun
şi amintirea mea cea din copilărie
şi din a mea copilărime,
iar dacă fumul însuţi dânsul ar avea vreun fum,
tu Dora,numai tu eşti acest fum.
Te văd, îţi zic
rămân şi plec
că am grăbire.

...

IV.
Şi când mi-am tras viaţa ca pe o săgeată
din arcul munţilor Carpaţi
îi dezdoisem de la Vrancea-n jos
până-n Balcani şi pân' mai jos
pân' la Olimp şi pân' mai jos
Până la Cnosos unde-i labirintul
până la Eggea
unde-i mormântul.

V.
Pe Bărăgan grâul cel tot se prefăcuse
în spice ţi în pene de la aripe de vultur
de lătrau privighetorile,
de gungunea pământul ca o lătură
spălată de pe stele.

VI.
Deveniseră scheletele luminoase în ţărani
întocmai cum lumina e scheletul stelelor.

VII.
cuvântul de ţinea pe toţi laolaltă
şi dragostea mea de tine,Dora
am împtins-o cu umărul până făcui roata
şi înlăuntrul ei spiţa şi bulbul şi tuiul
munţilor Apuseni
şi stelele,oi
şi cântecul,doina
de m-am strâns în braţe cu izvoarele
atâta de cu foc şi atâta de tare
încât ne ţâşneau păstrăvi prin ochi
ciocârlii prin urechi
flori prin nări
şi sânge prin gură.

VIII.
Şi acum,de drag de tine,Românie
mi se face verbul teritoriu
numele verbului,munte
şi rostirea adaugă lumii
felul ei spus
zis şi gândit
şi cuvântat.

IX.
Doamne,apără poporul român
căci şi el te apără pe tine
el este al tău,verbule
pentru că el este tăul tău
el e malu tău prin care curgi
şi patul visului tău,
pentru că numai el te rosteşte tăcându-te.

X.
Vino şi dănţuie,Isaiia!

XI.
Vino şi dănţuie,Isaiia!

XII.
Vino şi dănţuie,Isaiia!