Nicolae Tăunu

Contrapunct

Singura depărtare dintre noi
e inima,
singura apropiere dintre noi
e uitarea
mai încolo cuvintele
aliniate ca panselele
pe un mormânt pustiu
şi ploaia
nepătrunsă de gri.
Aud sub lespede paşii
cum înfloresc
pe zăpezi galaxii...
Ai cui sunt?Mai ştii?
Nu răspunzi.Nu mai răspunzi.
Mâine alţi paşi vor înflori
între inimă şi uitare
lângă cuvintele
de fiecare zi!...

Reîntâlnire

Ţnintuit patului,nemişcării,
siluit de solitudinea
nedorită vreodată,
cocor ostenit
plutind deasupra mării
când la orizont
niciun catarg nu se arată...
Cu moartea mă obişnuisem pe front,
câte doi sub o simplă prelată,
câte zece în groapa comună,
dar în pat simţind cum
se topea batista în palmă
şi plecam singur ca un fum
zidit între veşnicii,
mi-era teamă,teamă!
Viaţa mi-a întins încă o dată
mâna-i de ieri radioasă
cu zmei din copilărie,
cu bile,cu arşice,
cu transfuzie de cer,
în chemarea nestinsă a mamei:
-Nicolae,vino acasă!
Şi m-am întors simplu,obişnuit,
a auzul glasului de mătase,
la familiaru-i zvon,
căci moartea cu ochii închişi,
neatentă călcase
pe liniile interzise din şopron!...