Marin Sorescu

Cartea Morţii

Semnează distrat
În cartea morţii
Cartea vieţii a fost
Ridicată discret,adineauri,
Şi arsă cu flacără mică
În faţa casei.

Cine a vrut să se uite
S-a uitat,descoperindu-şi capul.

Sângele s-a întins puţin pe pagină,
Îngerul îndoliat pune sugativa.


Solul mării albastre


-Îmi retrag apa din celulele tale,
Îmi trimite vorbă marea
Printr-un sol,
Am nevoie de combustibil
(Acum în pragul iernii.)

-Înţeleg de ce de la o vreme
Nori grei îmi dau târcoale:
Există în ei bună parte din mine
Care îmi face cu mâna.