Călin Cătălin Răpciune

(Ba)lada pseudopoetului neinspirat

Mă screm cu o grimas-aproape fizică
să scot o rimă cât mai metafizică,
da’-n cap mi se-ntâlnesc în conflagraţie
banalităţi cu-aceeaşi terminaţie.

Mi-e mintea goală, din privire picură
o deznădejde bâjbâind nesigură
ce-nstaurează sumbru superstiţia
că versuri n-o să scot nici cu miliţia.

Cu ochii-nchişi, cică a meditaţie,
am stat vreo cinci minute-n expectaţie,
cu gâtul strâmb, genunchii strânşi în foarfece
cum am văzut prin filme să se practice.

Am amorţit de tot, mă lasă şalele,
de mai şed mult, îmi vor cădea petalele.
Hai înapoi, mă-ntorc la jug cu spatele
înţepenit, mă dor mărunt şi coatele...

Nu... iar plec de la monitor, iau pauză,
mă legăn mormăind, caut o cauză -
m-aşez în cap! Da, poate-aşa se-ncumetă
niscai figuri de stil să cadă - spumegă

furia neputinţei preanevolnice
şi-mi ticăie secundele în ornice.
Am capul plin de sânge, capilarele
Supra-ncărcate îşi strivesc culoarele...

Mă duc la geam. Respir. Afară – negură.
Să scriu despre natură? Nu e-n regulă,
e mohorâtă şi-asta, chiar patetică,
zici c-a intrat in criză energetică.

Începe să mă enerveze chestia,
şi nu mai am răbdare, na, pun trestia,
ca să rimeze, şi purced cu pregete
la numărat silabele pe degete.

Dar voi - cum scrieţi, oameni buni, metafore?
Vă vin aşa, livrate prompt, în amfore
şi se înghesuie să intre-n pagină?
La mine e pustie şi paragină!

M-am mai gândit să caut dicţionarele
şi să le puric, poate-aşa amnarele
vor scoate o scânteie de senzaţie
de convertit în paşi de incantaţie.

Dar m-am lăsat, de jenă. Evidenţele
arată că la versuri corigenţele
se ştiu de mult de tot, de la romani şi daci:
dacă n-ai inspiraţie, mai bine taci.

Poezie de ultimul minut
...care n-a mai încăput...în concurs

Poezie de ultim minut,
ruptă
din zgomotul unui strănut,
suptă
din ceaţa gândirii de lut,
arsă
de graba cu care mă-nfig,
ştearsă
de-un virus, îmi vine să strig
haide!
Se-nchide şi nu mai e timp,
vai de
tot planul cu care voiam,
prostul,
să rup clasamentul, visam
rostul
vieţii în versuri să prind.
Postul
sfârşeşte, şi urnele-nchid
şliţul,
mai bine mai stau şi vânez
bliţul
metaforei ce mi s-a scurs...

la alt concurs.



...................................................
Lăsarea pe ultimul minut s-a dovedit fatală, căci strofocarea de mai sus a ajuns prea târziu pentru a mai intra în concurs. Ţeapă.

Feriţi-vă de iubitorii de oameni

Feriţi-vă de iubitorii de oameni
care spun
că mulţi pot să moară, salvând unul bun.

Feriţi-vă de iubitorii de păsări
care ţin
canari după gratii, cântând cu suspin.

Feriţi-vă de iubitorii de plante
care pun
ierbicid păpădiei pentru-un gazon mai bun.

Feriţi-vă de iubitorii de melci
care-i strâng
pentru aperitive cu-arome de crâng.

Feriţi-vă de iubitorii de versuri
care vor
poezii fără cuvinte, aripi fără zbor.

Feriţi-vă de iubitorii de oameni
care spun
că pacea se găteşte cu carne de tun.