Petre Got-Baudelaire

Viespe de foc,de unde-ai apărut
Nebun de adevăr până la sânge?
Se surpă visul meu,tărâm minţit,
Râsul mi-e plâns şi plânsul mi se frânge.

Otrava e-un balsam,în miez cenuşă,
Şerpi negri traversează trup hidos
Sunt invers toate,martor mi-e lumina,
Iar sufletul ni-i ticălos.

E-adevărată clipa ce-o trăim
De clocot surd iscat în hrube sparte-
Vrem alte zări şi noi dimensiuni
Fără moarte.