Nelly Sachs

Peisaj de strigăte

Aici
unde mă împiedic în sare
aici la marea
cu sugarii ei albăstrii,
care se hrănesc
de lună nebuni
de la sufletul-doică,
aici în nisipul
care-a dansat în cercul de zodii
şi iarăşi
stă ferecat de ceea ce nu s-a născut,
îmi apari,
mergând înapoi
prin golul întunecat
care stă în jurul tău aşteptând,
un coş de umplut
cu fructe,
călătorind pe metalice drumuri astrale,
sau purtate
de curenţii iubirii-
îţi întind respirarea mea
şi cad apoi
să locuiesc într-un spin
care nu se va face floare nicicând.

*

Vânător,
semnul zodiei mele
ţinteşte
în punctul secret al sângelui:nelinişte...
iar pasul zboară fără azil-

Dar vântul nu-i casă,
doar linge ca fiarele
rănile de pe trup-

Cum oare s-ar putea trage
timpul dintr-ale soarelui fire de aur?
Să-l înfăşori,
pentru coconul Nopţii,
fluture de mătase?

O,beznă,
desfăşoară-ţi ambasadele
pentru o bătaie de gene:
linişte-n fugă.

*

Aici nu se rămâne-
din adâncul ei marea a şi-nceput să vorbească-
pieptul nopţii ridică
respirând
zidul,de care stă sprijinit
un cap,într-o naştere grea de vis.
Într-această materie bună pentru zidire
n-a intrat nici un deget de stea
în joc
de când a-nceput amestecarea nisipului-
nici viu nici în moarte.

Cine plânge
îşi caută melodia
pe care vântul,
de muzică înfrunzitul,
o ascunde în noapte.

Rece de la izvor-
e prea departe.

E timpul să zburăm
numai cu trupul.

*

Acum e târziu.
Uşorul se desface din mine
ba chiar şi greul
umerii s-au dus
asemenea norilor
braţe şi palme
fără gestul de tragere.

Întunecată e întotdeauna culoarea
dorului de acasă-
astfel noapte
mă ia-n stăpânire.

*

Cine vine pe pământ
să atingă luna
sau vreun alt înflorit mineral ceresc-
împuşcat
de amintire
va sări în aer
de dorul ce explodează
fiindcă
din noaptea pământeană pictată
rugăciunile sale prind aripi
din zilnicele distrugeri
căutând lăuntrice străzi ale ochilor.

Cratere şi secatele mări
se umplu de lacrimi
călătorind prin staţii astrale
în drumul spre Spaţiul-fără-de-praf.

Pretutindeni pământul
zideşte la coloniile dorului de casă.

Nu se coboară la ţărmul
oceanelor de sânge bolnav
dăar să te legeni
în muzica luminoasă dintre flux şi reflux
dăar să te legeni
în ritmul semnelor veşniciei
celei fără de rană:
viaţă-moarte-