Ana Blandiana

Cine merge

Cine merge înainte
Şi nu întoarce capul
S-a părăsit pe sine în urmă;
Cine aleargă
Pentru recorduri,
Pentru trofee,
De spaimă o face
Să nu fie ajuns de el însuşi;
Cine nu-şi spune ţelul
Se teme
Să nu se găsească
Pe sine acolo.
Ca şi cum umbra
N-ar fi chiar balta de întuneric
Scurs prin venele noaste deschise
Din dorinţa de-a înainta.


Şirul

Cuvintele trec stada
Ca şirul de orfani
De la Casa Copilului,
Fiecare cu pumnu-ncleştat
În haina celui din faţă,
Cu singura grijă
De-a nu se pierde
Unul de altul.


Într-o zi

Într-o zi trebuie să vină
Cineva dinspre moarte,
Într-o zi mi se va spune
Cum e mai departe,
Într-o zi mă vor învăţa,sunt sigură,
Cum trebuie să mă port
Pe partea cuvintelor dinspre nord.
Va trebui să înţeleg din vreme
Ce să răspund când o să mă cheme
Şi ce să fac din clipa-n care scapăt
Pentru că nu se poate
Să fiu silită s-o iau de la capăt
Tot nepregătită.


Amânare

Imaginează-ţi că-ntr-o seară
Soarele se va culca de tot
Şi tu va trebui să visezi
În acea ultimă noapte
Toate puzderia de vise
Amânate mereu.
Va trebui să te grăbeşti să visezi
Căderile pe scări cu trepte lipsă
Şi glasurile nepământeşti,
Amestecând durerea insuportabilă
A trădării celorlalţi
Cu propria,abia observata,
Plăcuta trădare.
Va trebui să te grăbeşti să visezi
Sentimente şi întâmplări,
Fiinţe iubite şi crime,
Păsări şi şerpi,
Zboruri,munţi,corăbii,
Adâncuri de mare şi nori,
Tot ce sufletul tău a păstrat
Pentru mai târziu,
Pentru clipa aceea
Atât de incredibilă
Când în sunetele sarcastice ale garnelor
Intrarea se va face,
Împotriva tuturor aşteptărilor,
În ordinea viselor.