Elena Ştefoi-Poem de dragoste cum o fi

Dialectica se aşează-ntre noi şi brusc îi mai creşte-o cocoaşă.
Hotărât lucru,n-are rost să te-ntreb dacă auzi
ceasurile oraşului urlând după echilibru.Mai bine-ţi sărut
întâmplare cu întâmplare toată săptămâna trecută pentru că
fără un dram de căldură bravelor opţiuni li se ofilesc
obrăjorii.Vorbesc serios,orbul cu podoabe(despre care
credeam că se tot plimbă prin gura mea smulgând
de fiecare dată rădăcini din aceiaşi greşeală) nici nu există
şi tu ai dreptate:prea multe lecturi modifică până la urmă
chiar sensibilitatea retinei.Îmi pare rău dar din când în când
moartea sau neputinţa sau vocea vecinilor îmi înfăşoară
convingerile cu sârmă ghimpată şi stau apoi anotimpuri întregi
să le oblojesc,uitând aproape complet măreţia
bucăţii de pâine câştigată de tine cinstit.Spre binele
binelui nostru promit să-mi răsfăţ ca pe un prunc
simţul realităţii,să-l cântăresc zinic şi să-i arăt
punctele cardinale ale dezordinii,promit să-l răsfăţ
chiar dacă am mărturisit uneori că mă zbat într-o groapă
comună în care nu mai încape niciun singur cuvânt.