Mircea Cărtărescu-Levantul(fragmente)

Totul este scriitură,
Totul este doar holon
Lumi turtite-ntreţesură
Ca să facă lumi balon.
În Geneză lumea crapă
Cu troznet de-Apocalips,
Lumi zidite-n lumi se-adapă
Din iluzie,eclips.

Doar poet şi poezie
Conştiinţă şi destin
Existenţa o învie
Şi-o fixează pe deplin.
Tragi realu-n nări,şi vis
Tu expiri,altă natură.
Totul este manuscris,
Totul este scriitură.

Lumea-n infinite trepte
Se afundă-n sus şi-n jos.
E compact în cer,perfect e
Ce-n prăpastie-i poros.
Mii de turnuri Babel şuie
Se-mpletesc în Babilon.
De coboară sau de suie,
Totul este doar holon.

Lumi create lumi creează:
Scriitoru-i personaj
Ce la rându-i se-ntrupează
În prinţese şi în paji.
Pajii-apucă şi ei pana
Moaie-n dragoste şi ură
Şi pe fila lor,bălana,
Lumi turtite-ntreţesură.

Fantezia este zeul
Asimptotic ce-a gândit
Leul ceînghite leul
Ce pe leu l-a înghiţit.
Ce vertij când mintea-ţi cade
În al lumilor plonjon.
Foi în teanc sunt adunate
Ca să facă lumi balon.

Între lumi-doar intervale
Infinit de mari şi mici,
Interstiţii şi canale
De cristal sau de chirpici.
Toate scârţâie,vibrează
Ca un toc sau ca o clapă
Când,ca oul ce-nviază,
Lumea în Geneză crapă.

Cocârjat pe semne care
Stele sânt în altă lume,
Scriitorul ţi se pare
Rege-n ţările de spume.
Dar e şi el o stafie,
Doar de câlţi şi doar de rips,
Şi-auzi pana care scrie
Cu troznet de-Apocalips.

Sus,în vârful largei spire
Nu-i Vreunul ce s-a scris
Singur cu un scris subţire,
Contopind real şi vis?
Sau o literă e doară
Infinita spiră,apă
D-unde seară după seară
Lumi zidite-n lumi s-adapă?

Şi atunci nici fantezie
Nu mai este decât praf...
...El doar s-a salvat din spume,
Din iluzie,eclips.

Din iluzie,eclips.
Lumi zidite-n lumi se-adapă
Cu troznet de-Apocalips,
În Geneză lumea crapă
Ca să facă lumi balon.
Lumi turtite-ntreţesură
Totul este doar holon,
Totul este scriitură.