Vasile Nicolescu-Cei doi stejari(Van Goyen)

Ca să înduplece trăznetul câte poveşti n-or fi înşirat ei, câte vrăji n-or fi făcut ei norilor, câte păsări n-or fi lăsat să-şi întemeieze cuibul în sufletul lor, câte uscăciuni,câte arşiţi n-or fi îndurat-sclavi ai neantului- câte noiane de frunze n-or fi trimis ei mesageri în toate părţile, câte ferestre or fi văzut ei aprinzându-se,câte case scufundate in beznă, câte coroane şi-au schimbat ei privind zădărnicia, câţi dezertori şi pungaşi,samsari,milogi prefăcuţi, drumeţi fără merinde, orbi târându-şi sabotii, care s-au aciuat de grindini, câţi nori,doamne,câţi nori au văzut sfâşiindu-se în înalt, şi câţi oameni au vazut sfâşiindu-se aici,pe pămînt, cât soare i-a pârjolit şi câtă durere, câtă singurătate a lăsat să-i strivească şi câte şi mai câte au făcut ca să înduplece trăznetul!