Charles Baudelaire

HEAVTONTIMORUMENOSUL

Te voi lovi fără mânie,
Şi ură,ca un măcelar,
Ca Moise în dur calcar,
Şi din pleoapa ta pustie,

Pentru Sahara mea de foc,
Ţâşni-va apa suferinţii!
Voi da corabia dorinţii
Pe-al lacrimilor tale scoc,

Să iasă-n zarea diafană,
Iar inima,ce în venin
Mi-o umple dragul tău suspin,
Răsune ca o darabană!

Nu-s eu acordul fals,nu eu
Insult divina simfonie
Când nesătula Ironie,
Muşcând,mă scutură din greu?

Prin glasul meu ea se repede!
Otrava-i neagră-n sânge-o am!
Eu sunt oglindă,eu sunt geam,
În care scorpia se vede!

Eu sunt şi rană şi cuţit!
Eu sunt şi palma şi obrazul!
Eu sunt securea şi gurmazul!
Eu sunt călău,eu osândit!

Vampir îmi sunt şi propriu gâde.
-Un ins din marii părăsiţi
La râsul veşnic osândiţi,
Când el nu poate nici surâde!