George Astalos

exil

e timpul sa plecam
iubito
sa parasim aceste ape tulburi
cu pestii lor retorici
ce pretind
c-ar fi chemati
sa balbaie destine

si sa ne raspandim
in lungi migratii
exod bogat spre alte rivere
cu ape dulci

si pesti esentiali

a fost

a fost

ca si cum am fi vrut
sa-i puneam tacerii cuvinte

ca si cum am fi vrut
sa i-o luam timpului inainte

a fost

ca si cum am fi vrut
sa scapam de fatalitate

ca si cum am fi vrut
sa schimbam destinele toate

a fost

ca si cum am fi vrut
sa refacem intregul
in doi

ca si cum
am fi vrut sa se spuna

ca noi

vis

haituiti de pericol
si lipsiti de-aparare
visam o lume acvatica de linisti

in care

nici navoduri rapace
nici undite de prada
scaldate in momeli gelatinoase

dar somnul prea greu ne era
si prea indraznet

era visul

elegia asteptarii

inceput sa fii
sa te numesc lucire
aurora fii
roua sa te numesc
cuvant sa fii
de dragoste te-as vrea
liniste fii
si din taceri privirea
iar daca vreodata
nu te voi mai chema
daca nu imi vei mai auzi glasul
sa stii ca am pierit

de asteptare

lasa ochiul

lasa ochiul

sa absoarba lumina din afara
aflandu-si din ea stralucirea

si raza din raza necontenit
sa se fraga in tainele privirii

acolo unde mocneste
masura tuturor lucrurilor
si unde palpita
ecoul noptilor noastre

de rut