marți, 25 martie 2008

Tudor Arghezi

Marile taceri

La geamul sufletului tau
Se-ngramadesc pareri de rau.
Le uiti un timp,dar ele se aduna
Si se soptesc alaturi impreuna.

Voiai sa uiti de tot,sa uiti de toate,
Si,incercand,vazusi ca nu se poate.
Sa fie leac?Sa ti-l aduca cine?
Ca mortile,si ele, se-ngramadesc in tine.

Si lacrima-i amara,
O lacrima de roua si-o lacrima de ceara.
Ca am aprins in geam o lumanare
Si-o candela,la ce-a mai fost si doare.

Au tremurat ca doua stele
Intr-o-nganare muta intre ele,
Mahnirilor si vietilor trecute,
Rabdate pe tacute.

De cate ori,traite,ai murit?
Mahnirile ascunse le-ncepi si n-au sfarsit.

Inscriptie pe usa poetului

Intr-o viata de durata
Ai murit de patru ori.
De aceea n-ai sa mori
Inc-o data niciodata.

Moarte,cand ai vrut sa stii,
Moarte,viata cand ai vrut,
Moarte de necunoscut
Morti tarzii si timpurii.

Amintirile,treptat,
Au scazut,si-ncet,pe-ncetul,
S-a iscat din morti poetul
Ca un cerc dintr-un patrat.

Rataceste in pierzare
Spre un punct sclipit de stea
Porunceste-i si-o sa stea
S-o ajungi din departare.


Ion Ion

In beciul cu mortii,Ion e frumos;
Intins gol pe piatra,cu-n fraged suras.
Trei nopti sobolanii l-au ros
Si gura-i baloasa ca de sacas.

Cand cioclul-l ridica-n spinare,
Ion parc-ar fi de pamant.
De-l pui,poate sta si-n picioare,
Dar bratul e moale si frant.

In ochii-i deschisi o lumina
A satului unde-i nascut,
A campului unde iezii-au pascut
A incremenit acolo straina.

Departe de vatra si prins de boieri,
Departe de jalea mamuchii,
Pe trupu-i cu pete si peri
In carduri sunt morti si paduchii.

Niciun comentariu: