Mircea Cartarescu

Dintre sonete:

40.41
aceasta mare este plina de adolescenti
din aceasta mare se ridica un rege urias
isi scoate coroana si se inclina cu deferenta in fata capitaniei portului
si-l inghite pe capitanul portului care tocmai iesise in balconul de fier forjat sa citeasca
buletinul capitaniilor portuare,numar dublu,interesant intrucat cuprindea o statistica a naufragiilor datorate
neglijentelor in serviciu,sirenelor si marelui sarpe de mare.
regele mananca apoi o parte din populatie aratand preferinta indeosebi pentru cei cu inele pe degete
crutand deocamdata femeile,batranii si persoanele cu copii in brate
rasturna automobilele parcate cu rotile in sus,le demonta cu o uimitoare dexteritate daca tinem seama
de mainile lui rosii si boante cu care,bogat fiind,n-a muncit niciodata in viata lui
si roase piesele intingandu-le in benzina si privind la turnuletul de tabla verde a primariei
care avand ceasonic era singurul de acest fel din oras.
sa mai spun ca acest rege nu e o alegorie ci un grasan in carne si oase
bantuind aceasta mare plina de adolescenti.

46.47

"stelele sunt poetice si cu totii suntem eroi de epopee
avem destule lucruri in comun si mai multe ne separa
au stelele cenacluri?au cofetarii?
au stelele baruri?ca sa nu devina prea multe
ce anticonceptionale folosesc?
cum se manifesta stelele in viata publica?"
...baute peste masura
doua bacterii priveau cu ochii mari stelele
o a treia spanzura de-un copac,balansandu-se
balansandu-se...
"am cotit si am vazut minotaurul
cel mai caraghios individ de pe lume,
imagineaza-ti..." "nu vreau sa-mi imaginez
vreau sa ma strangi in brate...vreau...sa..."

60.61

seara cadea ca o bomba cu bile peste acoperisurile noastre de tabla galvanizata si paie
tu impleteai parul papusilor cu fire izolate,dezolate,de lita,
norii se uitau in camera,ei se temeau,se temeau foarte,
serialul cu femei si pietoni bajbaia la televizor,printre lampi
tacamurile scanteiau pe masa de operatie
se deformau,deveneau scriitori cunoscuti,personaje diverse
iata un sergent de politie picat in groapa cu var
si o masina lucioasa de tip foarte vechi crosetand un pulover de spite
iata,cu fluturele cheii rotindu-se-n sold,brancardieii sosind
si trambitand ca in acest pod fotografiile miscatoare,
oameni extrem de subtiri din profil
oameni fardati,parfumati,oxidati,erotizati
te vor muia si vei curge ca o meduza in seara confuza
prin burlanele inghetate si printre autorii ghilotinati.

86.87

cu parul spalat in pepermint si in spuma de bere neagra
atarnandu-i leoarca peste marile ecrane ale asfaltului
ca un elicopter militar trecea ea
carbonizand peisajul urban cu jetul turbinelor
cu bucle de fier argintat se agata de peretii
universitatii,ricosa in vitrinele de la arhitectura
privea prin ochii sepiei,fardul i se dizolva in seara
si dragostea mea-un amoras colorat sintetic
aromat artificial...
elicopterul trecea pe edgar quinet trecatorii-si tineau
cu mana palariile si londenurile si balonzaidele
in curand capete si torace,pantofi si inele
se-mprastiau pe sub rotile masinilor italiene
...si dragostea mea numai radare,numai cadrane,numai antene

Jucarie mecanica

in toamna asta copacii purtasera frunze de aur
care cadeau crontanind pe macadamul curbat
in toamna asta femeile purtasera pekinezi de aur
actionati de un mecanism complicat
vantul insusi palpaia din rotite dintate si transparente
femeile aveau toate sentimente
casele erau latescente cu balconul patrat
totul graseia si ranjea tragand de sanii de guma de mestecat
totul depindea de pechinezele cu detente
actionate de un mecanism complicat.

-iubeste-ma,iubeste-ma!
-strange-ma,strange-ma!
in toamna asta am mitocardul de aur si toti doctorii poarta halat
si sala de operatie e facuta dintr-un celofan scandat
-ai grija de mine!
-sunt la pamant!
viata mea a fost grea,miscata de o rotita dintata si de o vergea
-iubeste-ma!femeile,femeia,Ea a strigat
actionata de un mecanism complicat.

vantul insusi isi curata sticla si giuvaierul si cadranul de ceas
ascultam cum frunze de aur se izbeau crontanind si ciudat
de macadam
si cum pechinezii cu tupeul lor cras zupaiau cu unghii de stras
pe macadam
ah,si troleibuzele s-au retras...
-de ce nu ma vrei?de ce nu m-ai vrut?de unde atata incapatanare?
de unde obstinatia asta de a decide tu singura ceea ce trebuie sa
decidem noi doi?de ce nu imi scrii?de ce nu imi trimiti o
caseta imprimata cu vocea ta?cine ai devenit?ce s-a intamplat
cu amintirile noastre comune?pe unde mai sunt prietenii nostri?
pe care macat
iti mai desfaci trupul adevarat?
-iubeste-ma!
-strange-ma!
tine la mine
trage de toamna ca de o guma de mestecat
priveste cum rochiile se sfasie in vitrine
priveste cum folii de aur se descoameaza de pe obrajii tai,de pe tine,
priveste:trece o raza prin blocurile din caramizi de rubine
si trece vantul dintat
si cad frunze de aur crontanind pe macadamul curbat
actionate de o cheita de aur,de resorturi de aur,
rotindu-se,curbandu-se,scartaind
complicat
complicat
complicat...

Posedai tot felul de obiecte electrice

tu eşti altfel făcută decât mine. tu mă înspăimânţi.
tu eşti un monstru. mi-e frică de tine.
ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pildă,
ai tupeu.
ai o grămadă de rochii, ai rude cu grade universitare.
şi, doamne cum îţi picură părul până pe şale
ca un camion fructexport, fantomatic şi moale
care ar trece pe dorobanţi.
şi ai şolduri, şi ai pandalii, ai amanţi...

inconştientul tău trebuie să fie aşa uriaş
încât ar putea să reducă el singur diferenţa dintre sat şi oraş
să pună capăt valului de violenţă şi pornografie
cu doar un gest, sau o alifie.
nu, dacă tu ai fi un film documentar despre valenţele elementelor chimice
iar eu o tablă pe-un acoperiş de siloz
tot n-am fi fost aşa de străini
în realitatea cu atheneuri, caberneturi, maşini.

tremur când mă atingi. mi se face rău când îţi aud vocea la telefon.
de ce trebuie să existe o fiinţă ca tine?
şi de ce trebuie acum să nu mai existe?
bestie, pistruiato şi fufo,
feregea peste maxilare de tinichea,
gâsco.